POVESTEA BOBOCULUI DE TRANDAFIR

Într-o zi, Maria se plimba prin grădina cu flori. Ea văzu printre straturi o plantă cu spini pe care nu o cunoștea. Se gândi:

- S-o rup? Mă va înțepa. O las …

Peste câteva zile, fata văzu că plăntuța ei are un boboc. Se gândi din nou:

- Să fie aceasta o floare? N-o cunosc. În grădina mea n-am mai avut asemenea flori până acum. Și plecă …

Plăntuța era un trandafir, care avea un bobocel. Acesta era mic și trist pentru că era singur. Într-o zi, Zâna Florilor trecu pe acolo, și-l zări:

- Bobocel de floare de ce ești așa de supărat?

Bobocelul răspunse:

- Pentru că eu sunt mic și toate florile din jurul meu se joacă împreună, merg la școală …

- Atunci trebuie să mergi și tu la școală. Așa vei deveni prietenul lor.

- Eu nu pot să merg! Abia am împlinit 6 ani!

- Ba sigur că poți! Vei merge în clasa pregătitoare!

 Zâna Florilor luă bobocelul de trandafir și se pierdu în zare. Curând au ajuns la școală.  Bobocelul se bucură pentru că acolo o întâlni pe doamna învățătoare și mulți bobocei de vârsta lui.

Timpul zbură ca gândul și bobocelul nostru se trezi în clasa a IV-a. Aici s-a jucat, a cântat, a desenat, a participat la concursuri, a învățat să scrie și să citească.

Când se uită mai bine, văzu că s-a transformat într-o floare mare și frumoasă. Acum avea mulți prieteni. Se uită în jur și văzu câțiva bobocei, la fel de mici cum fusese și el. Atunci floarea de trandafir le spuse:

- E vremea să mergeți și voi la școală!